Ceremonia de Inspectie a celor 11 comanderii componente ale Marii Comanderii a Cavalerilor Templieri din Romania efectuata de catre Prea Eminentul Mare Maestru al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri William H. KOON II - Hunedoara, Castelul Corvinilor
14 mai 2011
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Cavalerii Templieri şi-au întâmpinat Marele Maestru la castelul din Hunedoara
Ceremonial în premieră
Unul dintre cele mai importante ordine masonice din România a ales o locaţie din judeţ, unde Şi-a desfăŞurat, sâmbătă, conclavul anual, cu participare internaţională
Razele soarelui de mai se „izbesc” de metalul strălucitor care se iţeşte, abia vizibil, de sub bucata albă de material. Bărbatul îşi aşează rapid, pe cap, gluga pelerinei şi se aliniază în rând cu colegii săi. Marele Mareşal, echipat la fel ca şi cei peste o sută de bărbaţi aşezaţi faţă în faţă, pe cele două rânduri, în roba albă, mătăsoasă, cu crucea sângerie pe piept, stă cu mâna pe spadă şi se asigură că totul e pregătit, conform regulilor ceremonialului. Cavalerii Templieri din Marea Comanderie „Regele Ferdinand I” din România ştiu cum trebuie să-şi întâmpine Marele Maestru, iar Castelul Corvinilor din Hunedoara, între zidurile căruia se va desfăşura ceremonia, va fi martor al întâlnirii masonice.
Mai jos, la capătul podului de la intrarea în castel, soarele se luptă, pe viaţă şi pe moarte, cu obiectivele aparatelor de fotografiat. Mai mici sau mai mari, toate se îngrămădesc să-i surprindă, pentru zecile de turişti aflaţi la faţa locului, pe cavalerii „albi” aliniaţi perfect, faţă în faţă, pe pod. E o privelişte inedită, iar ţăcănitul declanşatoarelor foto e singurul care „sparge” liniştea aşternută la intrarea în Castelul Corvinilor din Hunedoara. Se apropie momentul în care Prea Eminentul Mare Maestru al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri, americanul William H. Koon II, va păşi pe pod, îi va saluta pe reprezentanţii din România ai acestui ordin masonic, iar apoi va da startul, undeva, într-una dintre sălile castelului, conclavului anual al Marii Comanderii „Regele Ferdinand I”.
Printre templieri…
O forfotă de oameni de toate vârstele animă curtea interioară a Castelului Corvinilor. E sâmbătă, 14 mai, o zi de week-end, şi e normal ca monumentul istoric din Hunedoara să „geamă” de turişti. Totuşi, parcă acum a altfel. Încă de la intrarea în curtea exterioară a castelului dai cu ochii de o grămadă de cai… putere. Stau potoliţi sub capotele unor bolizi sau limuzine, majoritatea de fabricaţie germană, de toate culorile şi cu numere de înmatriculare din toată ţara. Pe mulţi dintre „proprietarii” cailor putere îi găseşti după poarta de intrare în curtea interioară a edificiului istoric. Printre turiştii de toate vârstele, ies în evidenţă, prin costumele pe care le poartă, masonii din Ordinul Cavalerilor Templieri. Unii sunt echipaţi în robele albe cu crucea roşie pe piept, încinşi cu cureaua de care atârnă săbiile ascuţite. Alţii, mai comozi, savurează o ţigară sau o discuţie, purtând doar câte un costum negru, elegant, peste care, vor îmbrăca, la momentul potrivit, acelaşi costum de templier. Bărbaţii se simt în largul lor, deşi sunt fixaţi cu privirea de toţi turiştii, iar aparatele foto nu mai prididesc să-i „tragă în chip”. Printre masonii echipaţi în templieri sau în simple costume negre se amestecă câteva uniforme militare, cu epoleţi şi „împunse” în piept cu câte o insignă specială. Purtătorii acestora, puţini la număr, sunt ofiţerii care conduc cele 11 comanderii ce compun Marea Comanderie „Regele Ferdinand I” a Cavalerilor Templieri din România. Ei sunt Marii Comandori ai acestora şi au venit la castelul din Hunedoara, alături de o parte din cavalerii templieri care compun comanderiile, pentru a-l întâmpina pe Sir William H. Koon II, şeful peste toţi masonii din lume, şi membri ai acestui ordin creştin şi militar. „Strigarea” Cavalerilor Templieri din România pentru a se aduna la castel a fost lansată de Gabriel Gherasim, Drept Eminent Mare Comandor al Marii Comanderii „Regele Ferdinand I“. „Am considerat că acest castel de la Hunedoara este locaţia cea mai potrivită pentru conclavul nostru anual, datorită simbolisticii lui. Sunt sigur că mulţi români nu au reuşit încă să viziteze acest monument. Suntem foarte încântaţi că ne aflăm aici astăzi (n.r. sâmbătă)” în cadrul unei întâlniri a tuturor celor 11 comanderii ale Cavalerilor Templieri din România“, a declarat Gabriel Gherasim. Îmbrăcat la fel ca şi ceilalţi ofiţeri, acesta s-a ocupat de organizarea „de-a fir a păr” a evenimentului, iar printre apelurile şi înregistrările cavalerilor a avut timp şi de câteva explicaţii despre ordinul masonic pe care îl conduce, date necunoscătorilor, dar şi pentru glume împărţite cu colegii.
Salutul și turistul „cu chef de scandal”
Cu câteva minute înainte de sosirea americanului, Mare Maestru al Templierilor, cei peste 100 de cavaleri prezenţi sunt deja aliniaţi pe pod, cu glugile pe cap, săbiile la cingătoare, verificaţi de Marele Mareşal. Voievodul Iancu de Hunedoara, dacă ar fi fost prezent, ar fi fost mândru că o asemenea ceremonie se desfăşoară în castelul său, mai ales că una dintre cele 11 comanderii templiere îi poartă numele. „Atenţie, cavaleri!”, rosteşte Marele Mareşal, iar purtătorii robelor albe cu crucea sângerie, stau smirnă, deşi pe sub glugi li se iţeşte, unora dintre ei, câte un zâmbet slab. Nu e o crimă să-ţi întâmpini şeful cu zâmbetul pe buze, chiar dacă eşti membru al unui ordin militar masonic! La capătul podului, Prea Eminentul Mare Maestru al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri, americanul William H. Koon II, însoţit de Nobilul Cavaler Mihai Bugaru, Drept Eminent Mare Inspector pentru Europa de Est al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri, ambii purtând pe cap câte un „chapeau” acoperit cu o lână albă creaţă, se pregătesc să-i salute pe cavaleri. Soarele e deja sus pe cer, turiştii sunt ţinuţi departe de solemnitatea momentului, dar îşi lasă aparatele foto să surprindă ineditul moment, iar ţăcănitul declanşatoarelor e singurul zgomot care „sparge” tăcerea aşternută peste cavaleri. Dintr-o dată, un reprezentant al administraţiei castelului încearcă să oprească ceremonialul pe motiv de „nerăbdare turistică”. „E un moldovean aici care vrea să iasă din castel. E pus pe scandal. Zice că nu mai vrea să stea. Ce să fac?”. Unul dintre cavaleri priveşte în josul podului la Marele Maestru, William H. Koon II, care a început deja să salute fiecare templier în parte, cu o uşoară aplecare a capului, căreia i se răspunde, de către soldat, cu un gest în care braţul ajunge, în final, pe piept, în dreptul inimii. „Nu se poate. E exclus. Turistul trebuie să rămână acolo, până la finalizarea ceremoniei de salut”, i se comunică reprezentantului administraţiei monumentului de către staff-ul templierilor. Cu o figură bonomă, zâmbind de sub zulufii „chapeau”-lui, William H. Koon II îşi încheie salutul în faţa lui Gabriel Gherasim, Drept Eminent Mare Comandor al Marii Comanderii „Regele Ferdinand I“. Cei doi şefi ai templierilor îşi strâng mâinile, într-un gest prietenesc, iar Gabriel Gherasim înclină, cu respect capul, salutându-l pe american cu „Great Master”.
Se aude sunet de corn, iar, în peisaj, se schimbă protagoniştii. „Cavaleri, (n.r de Hunedoara), pregătiţi-vă să-i întâmpinaţi pe oaspeţi!” Templierii intră pe poarta castelului, alături de Marii Maeştri, unde gazdele, domniţele şi cavalerii de Hunedoara le ies în întâmpinare cu pâine, sare şi un păhărel de palincă. Templierii nu vin de la luptă, însă au nevoie de o mică „trataţie” înaintea marii inspecţii a şefului american. „Să ia fiecare cavaler câte un pahar şi o bucăţică de pâine. Este pentru toată lumea. Hai, nu va sfiiţi!”, îi încurajează Gabriel Gherasim pe templierii din Marea Comanderie „Regele Ferdinand I”.
„Vă mulţumesc şi vă iubesc!”
Curtea interioară a Castelului Corvinilor se transformă, treptat, într-un câmp de luptă. Nu pentru că aici s-ar duce vreo bătălie, ci pentru că templierii se încolonează la fel cum ar face-o înainte de a-şi primi comandantul într-o inspecţie, anterior unei lupte. Aliniaţi pe două şiruri, faţă în faţă, masonii templieri răspund comenzilor lansate de Marele Mareşal. E un adevărat ritual, la care au privilegiul să participe foarte puţini nemembri. Printre norocoşi, s-au numărat, de această dată, şi turiştii de la castel. „Prezentaţi spada! Pregătiţi-vă pentru inspecţia comandantului! Avansaţi pentru comunicare!”. Glasul Marelui Mareşal răsună în curtea castelului, iar săbiile templierilor ies, rând pe rând, din teacă. Cavalerii înaintează, îşi încrucişează spadele de patru ori, se ating reciproc cu mâna stângă pe umărul drept şi rostesc nişte cuvinte secrete. Ritualul este repetat de toate diviziile, sub ochiul vigilent al Marelui Mareşal, în timp ce William H. Koon II şi alţi doi oaspeţi masoni de vază, din Principatul Monaco şi Portugalia, aşteaptă ca ceremonialul să ia sfârşit pentru a trece la inspecţia propriu-zisă. „Vă aliniaţi, cavaleri! Începe inspecţia!”. Prea Eminentul Mare Maestru al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri, americanul William H. Koon II îşi dă jos „chapeaul” şi înlpune pe umărul drept, în timp ce trece printre cavaleri şi îi salută. Gestul de îndepărtare a pălăriei şi de purtare a ei pe umăr, pe tot parcursul ceremoniei, este unul de respect al Marelui Maestru faţă de cavalerii pe care îi conduce. „All I can say now is „Wow!” (Tot ce pot să spun acum e „Oau!”). Aşa şi-a început William H. Koon II scurtul discurs, în limba engleză, în faţa Cavalerilor Templieri. „Nu am fost în viaţa mea mai impresionat ca acum. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi în calitate de Cavaleri Templieri, dar şi în viaţa de zi cu zi. Mi-am dat jos „chapeaul” pentru fiecare dintre voi. Vă mulţumesc şi vă iubesc!”. Săbiile au fost puse în teacă, iar, la îndemnul Marelui Comandor, Gabriel Gherasim, Mareşalul a ordonat templierilor să se încoloneze şi să părăsească câmpul de luptă. Aceştia, au urcat, în şir, scările castelului şi au intrat într-una dintre sălile castelului. Conclavul masonic e pe cale să înceapă. Dar fără public.
Doamnele „cu trandafir”
Toate mişcările Cavalerilor Templieri au fost urmărite, pe parcursul ceremoniei, de doamnele din Ordinul Trandafirului din România. Acesta a fost înfiinţat în 2005, iar ordinul este destinat doamnelor şi domnişoarelor, mame, soţii, surori şi fiice ale masonilor din Ritul York, în care sunt incluşi şi Cavalerii Templieri din cele 11 comanderii. Ordinul Trandafirului numără 30 de membre, iar o mare parte dintre ele au fost prezente la castelul din Hunedoara, alături de templieri. Acestea şi-au privit soţii, fiii sau taţii masoni, de undeva, de pe una dintre terasele castelului, încinse cu o bucată de pânză, pictată cu semnul trandafirului.
„Nicio adunare masonică nu se face fără steaguri şi Biblie”, spun „fraţii”. Nici de la castel nu au lipsit drapelele României, Statelor Unite ale Americii, Principatului de Monaco şi Portugaliei. Au fost purtate cu mândrie de Cavalerii Templieri.
